Ascultatori de profesie

Exista o categorie de ascultatori ai posturilor de radio care fac din vanatoarea de premii o profesie. Stau toata ziua cu urechile cascate la diverse posturi de radio si imediat ce se anunta un concurs, hop si ei! Nu este important ce castiga: o invitatie la film sau la teatru, o carte, cosmetice, un sobolan, un muc sau orice altceva! Important este sa fie gratis! Sunt ascultatori profesionisti, care stiu aproximativ orele de programare a concursurilor si stau cu telefonul de-a gata. Cateodata DJ-ul intra in direct doar ca sa anunte urmatoarea piesa, si ei incep sa sune in disperare: "pentru concurs" Intreb "pentru care, nu a fost niciun concurs anuntat", ei "a, nu? pai e ora de concurs..." Sau altii, mai fitzoshi: se anunta concursul, dragii ascultatori suna in disperare, dupa care, cand afla ca au castigat un ghid turistic (ei nu au rabdare sa asculte CE concurs e! suna!) spun "aaa... nu, nu am nevoie, dar puteti inlocui cu altceva, parca aveti saptamana asta si cosmetice pentru concurs?"
Recent, vine un asemenea castigator sa-si ia premiul: o colectie de carti. Ii dau punga, "felicitari", el "multumesc", se uita in punga si zice "aaa... pai sunt atat de subtiri cartile..." Eu fac ochi mari si-i explic ca valoarea unei carti nu sta in numarul de pagini, ci ceea ce contin paginile. Desi imi venea sa-i spun ca pe langa faptul ca e gratis, mai are si pretentii.
Sunt ascultatori care au copiile de buletin a persoanelor din tot blocul si tinand cont de faptul ca fiecare persoana are dreptul sa castige doar odata pe luna, suna din numele vecinilor. Am un asemenea tipaj care vine odata pe saptamana sa-si ridice premiile. Cica sunt ale colegilor. Eu nu stiu ce sa cred: ori e calul scolii, de-l trimit colegii sa tot ridice premii, ori are o tendinta patologica pentru uz de falsa identitate.
Sunt ascultatori si castigatori inraiti: pe astia ii vezi dupa cum deschid usa, aproape cu piciorul, nici "buna ziua", nici "pupa-ma-n fund", te fixeaza si declara categoric: am de luat un premiu. Nici buletinul nu mai catadixesc sa-l arate, stiu ca-i stim. Stim ca stiu ca-i stim. Cu astia povestea e scurta - imi promit sa-i tin minte si sa nu le mai ofer nimic, dar invariabil calc pe aceleasi greble si invariabil ii vad revenind.